Am văzut şi români respectabili

Bucureşti..27 octombrie 2010..moţiune de cenzură..miting(civilizat)..cel mai mare dupa 1990..frig şi ploaie mărună..tensiune politică(sau NU)..miză mare(pentru noi)..ora 07.00 – un bătrânel declară în faţa unei camere filmat, că a vrut să manifeste pe trotuarul Palatului Parlamentului şi că a fost trimis de forţele de ordine pe partea cealaltă străzii. Evident că a respectat ordinul.  A venit în faţa Parlamentului să susţină manifestanţii. Nu, nu este un homeless aşa cum aţi crede, este curat îmbrăcat, dar modest, faţa îi este brăzdată de ploaia rece, dar probabil că nici viaţa sa nu a fost prea plină de soare.

Manifestanţii vin în grupuri mari spre Guvern. Sunt români din aproape toată ţara şi din toate structurile administratiei. Poartă pancarte cu numele sindicatelor şi a instituţiilor pe care le reprezintă. Au de parcurs traseul de la Guvern la Palatul Parlamentului. Frigul îl face şi mai lung.  Pe alocuri scandează şi fluieră. Sunt aproape 35.000 de manifestanţi…liniştiţi.

În Parlament au început dezbaterile privind moţiunea. Ore întregi de discuţii. Opoziţia acuză Puterea, Puterea se înfoiază ca un păun care are ceva de arătat şi spune că prin măsurile luate salveaza România. Unii spun că nu vor sta în sală când se va vota, alţii spun că vor sta, dar nu vor vota, alţii spun că vor vota cu sufletul deschis, alţii că nu vor vota, dar vor avea un nod în gât. Nu mai mira pe nimeni dezordinea.

În tot acest tablou lipseşte parcă ceva. Oare România este locuită de numai 35.ooo  de români? Oare nu ar fi trebuit să fim cât mai mulţi în faţa Parlamentului. Toată România minus cei 322 de parlamentari. Şi nu cu pancarte, ci cu voinţa de a face ceva pentru o viaţă mai bună. Încercăm să schimbăm ceva prin respectarea regulilor jocului. În schimb, cei care in democraţie au puterea de a schimba în Parlament ceva, nu respectă nicio regulă. Nici măcar cea de bun simţ.

Poate că aceştia din urmă au multe de învăţat de la bătrânelul din dimineaţa zilei de 27 octombrie 2010 care a venit  în faţa Parlamentului şi s-a aşezat pe trotuarul de vis-a-vis pentru că nu avea autorizaţie de manifestaţie decât în acel loc. Păcat că, democraţia şi  respectul se opresc pe trotuarul din faţa Parlamentului.

România – o navă de mare tonaj

Politica în România se duce ca în poveste. Avem de toate: o ţară mirifică cu zâne şi feţi frumoşi, cu balauri şi zmei, cu împăraţi şi servitori, cu soldaţi şi clauni. Personajele din poveste pot fi înlocuite cu succes de personalităţile politice de azi. Unul singur, însă are din toate câte puţin,…exceptând faza cu feţii frumoşi: Traian Băsescu. Nu cu mult timp în urma la Pro Tv declara că duce dorul zilelor când era comandant de navă de mare tonaj şi era respectat. În acelaşi interviu, acelaşi preşedinte declara că funcţionarii de la finanţe nu au dreptul să se revolte. Urmăream emisiunea şi nu puteam să cred că un conducător poate să debiteze asemenea inepţii. Şi atunci mi-a revenit în minte celebra frază în care ni se spunea de către prea mult celebrul preşedinte “dacă nu ne convine putem să plecăm din ţară”. Ştiu că nu se respectă legea, ştiu că nu ni se respectă drepturile, dar am ajuns în situaţia în care ni se spune ce trebuie sau ce nu trebuie să facem şi ce să spunem. Indiferent de eventualele raţiuni politice, dreptul la manifest şi exprimare definesc individul. Dacă vreţi să fiţi respectat, respectaţi pe ceilalţi domnule preşedinte. România nu este o navă de mare tonaj unde, cine nu respectă ordinele este aruncat peste bord, pentru că, atenţie, preşedintele unei ţări este votat şi nu numit (ca şi un comandant de navă). Atunci când veţi înceta să mai plângeţi seara, în pernă după respectul pierdut pe mare şi veţi înţelege că ţara asta are nevoie de un om care să privească înainte şi nu înapoi, atunci poate veţi fi respectat. Şi nici atunci nu este nimic sigur, pentru că mai aveţi ceva de făcut : să faceţi din români, nişte cetăţeni mândri de ţara în care trăiesc. Îmi arunc cascheta (fără însemne) si vă transmit mult respect.